Teritoriul actual al comunei Otesani constituie o zona de straveche locuire si activitate umana continua. Pe aria comunei Otesani au fost identificate intamplator urme materiale ale perioadei neolitice. In 1987 Ion Victor Predescu descopera un topor de piatra in apropierea casei sale aflata in catunul Prodesti. In 1986 Ion C. Coroaba doneaza un varf de sageata din piatra slefuita asita de bunicul sau, Anton Balasa in catunul Muretu, in punctul Ograzi. Ambele obiecte se afla in prezent in colectia Scolii Generale Otesani.
Invatatorul Dumitru Teleche descopera in 1962 fragmente ceramice si o mare urna sparta cu ocazia sapaurilor pe care le facea pentru temelia casei. Vasul avea o forma bitronconica, gat inalt, buza usor curbata spre exterior si manere. Urna continea cenusa si oase calcinate. Ambele obiecte au fost gasite in satul Otesani unde se afla o necropola tumulara din epoca fierului, distrusa in mare parte prin intrebuintarea bolovanilor de rau din vecinatate la constructia caselor ulterioare.
Prima marturie scrisa cu privire la existenta satului Otesani este un hrisov din 13 Ianuarie 1610 prin care Radu Stefan Voievod intareste lui Oprea Logofat satul Folestii de Jos, pentru care acesta a avut "para" cu Dortei Calugarul si cu tot satul, Limita hotarului de vest a acestui sat mergea pana la Otesani, la curmatura Gorganului (Muraretu).
Denumirea localitatii deriva de la etinomul de baza "otes" cuvant bulgaresc avand semnificatia de laz (teren de curand despadurit, transformat in teren arabil sau in pasune; camp cultivat cu iarba. Sarba - laz, ucrainiana - laz), curatura, la care, adaugandu-se sufixul -ani formeaza toponimul de astazi: Otesani.
